Era o dimineață rece, frigul intra pe fereastra puțin deschisă, aroma cafelei mângâia trăirile. Am simțit nevoia să iau o gură de cafea, un pix o foaie şi am simțit un gol în suflet. Colecționarul deschidea ochii abia, privea în dreapta, în stânga, visul neîmplinit, realitatea la care se trezise îl apăsa. Şi eu şi el ascultam Mettalica în dimineața aceea. Cine eşti străine, mi-am zis, de ce ai apărut când de ani buni nu mai scriu proză şi de ce te doare când ai lângă tine două trupuri frumoase, lucru pentru care mulți bărbați te-ar considera norocos? A venit şi răspunsul, ca prin vis se ivea EA, cu zâmbet pe chip. Mi-am spus: îți lipseşte iubirea, băiete! Hai să vedem de ce nu o ai!
Astfel, am pornit la drum împreună, eu şi el, cel ce a fost numit prietenul meu imaginar, partenerul meu de cafea, irezistibilul, bărbatul în formă de carte... :)
Nu puține mi-au fost clipele în care l-am certat pentru felul lui tranşant căutând să-i dau suflet şi cântec, şi zâmbet... Apoi s-a dovedit a fi interesant prin amuzamentul dumnealui care umplea tot mai multe pagini.
Cel mai tare m-a atins drama, durerea unui bărbat puternic. Ei ascund sentimente, dar le simt mult mai profund, pe ei, puternicii aceştia cu ghilimele la purtător, îi lasă vraişte un eşec sentimental.
Timp îndelungat i-am fost creator şi poate, prietenă, am încercat să-i ofer o poveste mulțumitoare...
Mai e puțin şi vine falnic în forma de carte şi emoțiile mă fac să-l percep altfel, chiar prezent pe acest domn haotic care a dat curs condeiului o bună parte din timpul ce mi-a fost rezervat pe acest pământul.
